Volumul de teatru pe care ni-l propune acum Matei Visniec – ca o continuare a unui proiect editorial mai amplu, ce a debutat prin publicarea antologiei de versuri "Orasul cu un singur locuitor" (Editura Paralela 45, 2004) – se înscrie pe linia, deja clasicizata, am putea spune, pe care autorul a trasat-o în dramaturgia româneasca contemporana. Aflat la limita dintre teatru de idei – parabola – parodie – teatru politic, sau mai bine zis îmbinând în mod surprinzator cele patru formule estetice, dramaturgia lui Matei Visniec impresioneaza prin consecventa cu care autorul îsi asuma – discret si neconventional – dificila sarcina de a-l transforma pe spectatorul însusi în martor si, implicit, actor în propria-i piesa. E un joc deosebit de subtil pe care Matei Visniec îl conduce cu suplete si eleganta. Scriitorul se situeaza pe o pozitie deopotriva ceremonioasa si conventionala în raport cu faptul de viata evocat. Analizate în aceasta lumina, piesele lui Matei Visniec devin secvente din ceea ce s-ar putea numi o comedie a comportamentului uman în societate. Este o constructie textuala, la nivelul cuvântului, o parodie a ritualului vietii zilnice. Teatrul lui Matei Visniec este de tip ofensiv, în ceea ce priveste cucerirea publicului, printr-un mesaj, pe alocuri, imperativ. Piesa care da chiar titlul volumului – „Mansarda la Paris cu vedere spre moarte“ – a avut de curând premiera la Teatrul National din Cluj, în regia lui Radu Afrim. Celelalte piese incluse în volum, scrise între 1995 si 2005, sunt: „Richard al III-lea nu se mai face sau Scene din viata lui Meyerhold“, „Hotel Europa Complet“ si „Paparazzi sau Cronica unui rasarit de soare avortat“.
Scrie un review
Review-ul a fost trimis cu succes.