Tomis - Revista de Cultura (Nr. 10)

Cultura nu este cel mai reprezentativ domeniu pentru iubitul nostru oras. O straluci Constanta ptrintr-o frenetica activitate economica, sau prin turism dar, de pe la paradele cu pene-n carul alegoric ale lui Radu Mazare s-a inteles clar o idee: cetatenii, turisti sau localnici, au o deosebita aderenta la circoeca si-alte actiuni non-intelectuale. Distractiile ceva mai solicitante cerebral sunt asociate cu alte spatii geografice: poate Iasiul, poate Clujul, sigur Bucuresti. Constanta, mi s-a tot repetat, exista exlusiv in timpul sezonului. In rest, regreseaza la functia de dormitor pentru o clasa muncitoare hipnotizata de sclipici si trening. Constanta, mi s-a spus este un loc din care pleci, nu unul in care vii.Constanta, am auzit, este locul castelelor din nisip, al actiunilor lipsite de speranta, al eforturilor fara orizont. In Constanta, chiar, exista o usoara sfiala cand este vorba despre folosirea cuvantului "cultura", conceptul fiind capabil, se pare, sa alunge fragilii participanti la diverse actiuni de tip lansare de carte sau vernisaj, intrucat le poate provoca acelora frisoane si alergii.
Asadar, este posibila viata culturala in Constanta?

Teatrul de Stat Constanta a primit premiul UNITER pentru piesa Seaside Stories a lui Radu Afrim, pe langa alte nominalizari si premii importante. Mai ales in sezon, dar si in afara lui, Constanta gazduieste o multime de evenimente culturale senzationale prin calitate si diversitate. Nu le mai insir aici, curiosii le pot afla simplu cu o cautare si, daca interesul este mai amplu, cercetarea se poate extinde, pentru comparatie in Sibiu, Brasov sau Timisoara. Cautatorul asiduu va descoperi ca oferta culturala tomitana depaseste fluierand ocaziile similare pe care le ofera orasul "Capitala Europeana".
Sigur, nu subliniez aceste fapte intru flexarea provinciala a egoului pipernicit, ci ca indemn pentru iesirea din eterna lamentare conform caiera "aici nu se intampla nimic".

Un argment in plus pentru cele afirmate inainte poate fi chiar gracila faptura numita Revista Tomis pe care o cititi acum si care, in varianta print, este chair mai convingatoare. In fine, n-as vrea sa las impresia falsa ca traim in paradisul cultural prin Constanta. Mai avem foarte mult pana la o functionare rezonabila din acest punct de vedere. Intrebarea care nu-mi da pace este daca multele intamplari culturale din ultima vreme au, in constanteni, un public. Prima impresie nu este una pozitiva, intrucat oferta culturala pare s-o fi luat binisor inaintea cererii. Ne ramane, desigur, speranta ca pofta vine mancand!
La buna citire!