Accabadora este romanul care a consacrat-o definitiv pe Michela Murgia in peisajul literar italian, fiind distins cu sapte premii importante, intre care Premiul Campiello si Premiul Mondello. A fost tradus in peste 20 de limbi, iar in Italia s-a vandut in peste 500 000 de mii de exemplare. Maria Listru, a patra fata a unei vaduve nevoiase, e infiata de Tusa Bonaria Urrai, femeie batrana ramasa fara copii, croitoreasa in sat. Fetita creste in preajma batranei, departe de viata aspra a satenilor, dar descoperind treptat o lume plina de mistere de care mama ei adoptiva nu e deloc straina. E lumea satului Soreni din Sardinia, la mijlocul veacului trecut, o lume plina de semne tainice, in care alaturi de credinta dainuie inca vii eresuri din vremuri de demult, o lume in care viata si moartea pot sta la aceeasi masa, ca in familiile ce-si asteapta mortii cu bucate in noaptea sarbatorii Tuturor Sfintilor. Intr-o asemenea noapte se arata misterul ce-nvaluie existenta Bonariei Urrai: ea este o accabadora , o femeie care-i ajuta sa sfarseasca pe cei aflati in pragul mortii. Cand descopera ea insasi tulburatoarea taina, Maria fuge de-acasa, fuge chiar de pe insula, stabilindu-se intr-un oras de la poalele Alpilor, pentru a nu se mai intoarce decat spre a asista inmarmurita la agonia fara sfarsit a accabadorei . Si abia suferinta ei, pe care o priveste acum neputincioasa, o face sa-nteleaga ce rost avea Bonaria pe lume, ba chiar da nastere ispitei surde de-a savarsi pentru ea aceeasi lucrare iubitoare. Acabar inseamna in spaniola a sfarsi , si el a dat in sarda substantivul accabadora, cea care sfarseste , cea care pune capat agoniei. Pentru comunitatile traditionale din Sardinia, actul accabadorei nu reprezinta un asasinat, ci un gest de iubire si mila, care ajuta destinul sa se implineasca. Dupa cum spune autoarea, ea este ultima mama.