Ii avertizez de la inceput pe fanii lui Rebreanu ca Adam si Eva este cu totul diferita de operele ce l-au consacrat (poate putin asemanatoare cu Padurea Spanzuratilor in ceea ce priveste iubirea dintre Apostol Bologa si Ilona). O carte de metafizica desfasurata pe fundalul unei iubiri. Sau invers. Poate fi interpretata in ambele feluri, pentru ca pana la urma iubirea este metafizica. Ideea principala a cartii este reprezentata de cautarea sufletului pereche de-a lungul mai multor vieti. Astfel, sub incarnarea a 7 personaje in diferite epoci si spatii geografice - Mahavira in India, Unamonu in Egiptul Antic, Gungunum in Babilon, Axius in Roma Antica, Hans in Germania medievala, Gaston in Franta revolutionara si Toma Novac in Romania interbelica - principiul masculin isi cauta perechea pentru a se reintregi, deoarece dupa cum explica autorul prin intermediul personajului Aleman: Barbatul si femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti. Un barbat din milioanele de barbati doreste pe o singura femeie, din milioanele de femei. Unul singur si una singura! Adam si Eva! Cautarea reciproca, inconstienta si irezistibila e insusi rostul vietii omului. Povestea de iubire este mai dramatica decat toate celelalte povesti cunoscute, chiar decat a faimosului cuplu Romeo si Julieta, deoarece in vreme ce eroii lui Shakespeare sufera din cauza iubirii neimplinite o singura data, eroii cartii Adam si Eva traiesc de nenumarate ori aceasta deznadejde. Acest lucru se intampla fiindca: O viata omeneasca nu ajunge pentru a prilejui intalnirea barbatului cu femeia. Spatiul si timpul sunt piedici pe care sufletul, strans in obezile materiale, numai treptat le poate invinge intervin (si) obstacolele conventiilor sociale, care de multe ori sunt mai puternice decat puterile oricarui om. De-abia dupa parcurgerea a 7 vieti (numar magic dupa cum ne spune Rebreanu) cei doi se pot regasi si realiza unitatea desavarsita prin dualitate .