La peste 30 de ani de la aparitie, romanul Asteptandu-i pe barbari a ramas in constiinta publica si continua sa influenteze alte forme ale artei, cum ar fi opera omonima din 2005 semnata de compozitorul Philip Glass. A fost incununat cu James Tait Black Memorial Prize, Geoffrey Faber Memorial Prize si Central News Agency Prize. Dupa ce J.M. Coetzee a castigat Premiul Nobel pentru literatura in 2003, acest roman a fost inclus de Penguin Books in prestigioasa serie Great Books of the 20th Century . Magistratul nu are nume, ci doar o misiune: trebuie sa imparta dreptatea intr-un fort situat departe de inima Imperiului. Iar acest fort se afla, se spune, sub amenintarea barbarilor. Nimeni nu stie precis cum arata si cum se comporta acestia. Conteaza doar veghea perpetua si indeplinirea datoriei fata de Imperiu. Dar cand in fort isi face aparitia colonelul Joll, purtatorul trufas al ordinelor de la centru, contururile ferme ale lucrurilor si certitudinile omului legii incep sa se estompeze. Colonelul da dovada de cruzime gratuita, de inflexibilitate criminala, de dispret suveran fata de semeni. Incet-incet, il descoperim si pe barbar: el nu este vanatorul care depinde de toanele naturii sau cersetorul momit de aburii unei cafele, ci tocmai eroul civilizator in epoleti, instalat in voluptatea torturii si venit sa-i convinga cu biciul pe cei care nu se supun orbeste unor legi absurde.