Disparitia

De la autoarea bestsellerului Ceva în apă.

O femeie a dispărut. Dar, oare, a existat ea vreodată cu adevărat?

Mia Eliot, o actriță britanică, speră să dea lovitura în Statele Unite, așa că pleacă în Los Angeles, pentru a participa la competiția feroce din sezonul de filmare a episoadelor-pilot, când toate rețelele de televiziune și toate studiourile de producție sunt în căutarea unui serial de succes. E perioada în care, la Hollywood, sosesc tineri dornici să se remarce, oameni gata să facă orice pentru a reuși în carieră.

Mia se simte ca peștele pe uscat la Hollywood. Și descoperă foarte repede latura sinistră a strălucitorului oraș când, după un casting, dispare Emily, o actriță cu care făcuse cunoștință de puțin timp. Mia înțelege că nimic nu e ce pare a fi și că, în orașul unde toate visurile se pot împlini, bântuie și cele mai înfiorătoare coșmaruri.

„O carte plină de stil, captivantă, care creează extrem de bine atmosfera de mister... N-am reușit s-o las din mână.“ LUCY FOLEY, autoarea bestsellerului The Guest List

„Perspectiva ei unică, de actriță și de scriitoare, conferă realism acestui roman, care se cufundă în apele tulburi ale Hollywoodului... În orice roman noir, detaliile locale sunt vitale, iar Steadman evocă în mod uluitor Los Angelesul, în toată gloria lui monstruoasă... Să citești Dispariția e similar cu a urmări un film de suspans.“ THE WASHINGTON POST

„Se citește extrem de repede și dezvăluie latura întunecată a Hollywoodului.“ ENTERTAINMENT WEEKLY

„Probabil că nu-mi amintesc exact cum arăta Emily. La urma urmei, am vorbit cu ea doar câteva minute, cu o zi în urmă. E posibil să nu-mi amintesc prea bine. Tocmai a răspuns la numele Emily. Ar fi mai mult decât ciudat dacă n-ar fi ea.

Femeia își agită sugestiv rucsacul și îmi dau seama că mă holbez la ea.

— Doamne, îmi pare rău, spun, fiind nevoită să-mi desprind privirea de la ea. A fost o zi foarte lungă. Cu tot decalajul ăsta de fus orar!

— Nu, nu, eu sunt cea care ar trebui să-și ceară scuze. […]

Preț de o secundă, mă întreb dacă nu cumva e vorba doar de o prietenă de-a lui Emily, dar de ce ar avea geanta ei, bijuteriile ei, vocea ei? De ce ar pretinde o prietenă a lui Emily că este Emily însăși? E ridicol, cu siguranță, ea e.

Încerc să scap de aceste gânduri. Agitată, îi iau portofelul și cheile de pe masa de lângă ușă, afișând un zâmbet liniștitor.

— Am totul chiar aici.“