Eva

Traducere din limba franceză şi note de Mădălin Roşioru

„Un mare roman de dragoste, sau o carte îndrăzneaţă şi impudică?” (L’Express)

În iarna anului 1980, în Paris, un bărbat se urcă nici el nu ştie cum într-un Citroën şi vede pe scaunul din faţă o fetişcană de cincisprezece ani, îmbrăcată elegant, care se agită şi urlă la cei din maşină. Fascinanta fetişcană este Eva Ionesco, un copil sălbatic, clientă a barurilor şi localurilor de lux din Paris, dar şi a şcolilor de corecţie franceze.

După ce a dobîndit o faimă dubioasă în urma fotografiilor erotice, la limita pornografiei şi pedofiliei, pe care i le făcuse mama ei pe cînd Eva avea doar unsprezece-doisprezece ani, fetiţa de odinioară – devenită actriţă şi producătoare de film – îl va reîntîlni pe narator trei decenii mai tîrziu. Povestea de dragoste ce-i apropie pe cei doi este, deopotrivă, ocazia şi pretextul recuperării unui trecut frămîntat, cel al Evei, copila exploatată, revoltată şi, într-un tîrziu, maturizată, o reluare a firului unei istorii scandaloase, cu numeroase episoade controversate, unde moartea, drogurile şi degradarea sînt peste tot. În acelaşi timp, romanul lui Liberati are în fundal un peisaj dezabuzat, pigmentat de concerte punk, petreceri epuizante şi o nebunie dezlănţuită, într-o lume ce nu mai caută nici un viitor.

„Sub pana lui Liberati, fosta puştoaică supramediatizată şi pîngărită de propria mamă devine personaj de roman. Autorul aruncă o lumină crudă asupra tuturor chipurilor Evei şi conferă un suflu literar celor o mie de vieţi ale acesteia într-un roman de dragoste impresionant.” (Gala)

„O iubire ca un legămînt sacru, ca o vrajă, în care autorul îşi găseşte propria mîntuire.” (Télérama)

„Eva este povestea unei pasiuni copleşitoare şi, în egală măsură, un portret splendid al celei mai extravagante femei-copil, o carte făcută din plămada din care apar marile romane de dragoste şi care nu ezită să dezvăluie faţa întunecată a sentimentelor. E un roman întortocheat şi neliniştitor, care tulbură cititorul, fiindcă pretinsa lui eleganţă rafinată nu e decît o faţadă menită să ascundă fragilitatea celor ce se iubesc.” (L’Express)