La ”Paradisul femeilor”

Romanul acesta este o frescă în culori vii a lumii comerțului parizian între anii 1860−1870, deoarece Zola, atent la toate aspectele moderne ale vremii sale, a redat, într‑un mod uluitor de verosimil, concurența comercială acerbă, acapararea spațiului urban și a clientelei de către un mare magazin modern, ceea ce a dus la falimentul inevitabil al micilor prăvălii din cartier, ai căror patroni priveau cu o furie neputincioasă cum le scad vânzările și cum sunt, unul câte unul, scoși de pe piață.

„Societatea lui Zola e o mare sumbră, câteodată o cloacă, ale cărei secrete nu sunt alcoolismul și nedreptatea, ci efortul răbdător sau exagerat al oamenilor de a trăi aceste fatalități. [...] Zugrăvirea societății reînvie, fără voie, tragedia: un grup uman, niște destine, o fatalitate. Toate elementele unei arte care depășește literatura descriptivă și creează, dincolo de realismul banal, marile cicluri naturaliste unde, pentru prima oară, omul e înfățișat deopotrivă în destinul său biologic, social și cosmic.”R.-M. Albérès