Pustia. Cetatea lui Dumnezeu

         Pentru Ortodoxie, monahismul a fost dintotdeauna inimă şi cuvânt. Rugăciune pentru întreaga lume, mărturisire a adevărului. Coloană vertebrală ce nu se frânge şi totodată vorbă de mângâiere. Prin prigoane şi erezii, înfruntând toate răsturnările de valori şi pierderea simţului veşniciei, adevăratul călugăr rămâne stâlp de foc, reper al veşniciei în pustia acestei lumi.
         În inima pustiei, Sfinţi ale căror nume sunt sinonime cu idealul au ridicat o cetate fără asemănare. Cetatea Duhului. Cetatea adevărului trăit maximal. Citiţi aici despre pustia lui Antonie, Macarie, Arsenie, Sisoe şi Visarion. Pustia lui Eftimie şi a lui Sava... a celor Mari. Porniţi cu Derwas J. Chitty într-o călătorie fascinantă de la convertirea împăratului Constantin la cucerirea arabă, pentru a afla de unde a pornit totul, într-o carte unică despre: Părinţii pustiei, legendarele mănăstiri din Pustia Egiptului, din Sinai şi din Palestina, vremurile, ce astăzi ni se par de necrezut, ale minunilor şi sfinţeniei.
PUSTIA – CETATEA LUI DUMNEZEU
Nu despre „undeva, cândva”. Despre ceea ce este sau ar trebui să ne fie întotdeauna aproape. Despre temeiuri. Despre tradiţie. Despre lucrurile în care putem afla întotdeauna un sprijin.