Un leagan in zapada

Dedic aceasta carte, cu cinste si respect, eroinei acestei carti, dar si sufletelor - mame ale inimii care s-au aplecat si au luat si au incalzit cu trupul lor copii nevinovati. I-au hranit i i-au reinviat pe cei pe care altele i-au nascut si i-au aruncat - nici catelele nu fac lucrul acesta!...(Iosif D. Agapitos)

Baiatul se aşeza şi începu sa mânânce din pâine. Cazu iaraşi în melancolie... I-au cazut aripile... Ochii i s-au umplut din nou. Lacrimile îi curgeau pe obraz şi i-au ajuns pâna la gura. Mânca pâine cu lacrimi!... îşi ridica privirea şi o trecu prin geamul mic de la fereastra lui peste acoperişurile joase de la celelalte case, care erau lipite de camera lui, şi şi-o fixa la blocul din fata, la apartamentul care se vedea cel mai luminat. Se zarea prin perdeaua subtire un barbat care statea la masa. Era tatal sau! Şi în fata lui statea o femeie: era mama lui vitrega, cea care îl aruncase într-o dimineaţa afara!...