Ajutor! Mersi! Wow! Trei rugaciuni esentiale

intr-o seară, când el avea șapte ani, iar eu cinci, mami și tati au ieșit în oraș și ne-au lăsat în grija lui Carol, o tânără babysitter. Când aceasta a mers în bucătărie să ne încălzească mâncarea pentru masa de seară, își amintea John, i-am distras atenția de la emisiunea pe care o urmărea la televizor.
 
I-am spus în grabă că trebuia să-i încredințez un secret, dar ar fi trebuit să mergem sus, în capul scărilor care duceau la mansardă și unde nu puteam fi văzuți de Carol.
 
Astfel încât, în vreme ce ne împingeam unul în altul să vedem care ajunge primul mai repede în capul scărilor, l-am pus să jure că va păstra secretul, iar după aceea am spus că-mi doresc să-L iubesc din toată inima mea pe micuțul Iisus.
 
... iși amintește că eram foarte agitată și își dădea seama că era un lucru extraordinar de important pentru mine. Apoi, i-am spus: „Trebuie să ne rugăm înainte să vină ai noștri acasă.“Imediat ce mi-a relatat întâmplarea, în ziua aceea, tot ce s-a petrecut atunci mi-a revenit în memorie.
 
Îmi amintesc cum eu și fratele meu ne-am plecat capetele și ne-am împreunat mâinile în semn de rugăciune. După această scenă, totul se șterge în memoria mea, până în momentul în care părinții noștri s-au întors acasă. John și cu mine am mers la culcare, dar am rămas în continuare treji.
 
Îmi era îngrozitor de teamă ca el să nu mă pârască părinților că ne rugaserăm, dar nu a făcut-o. Ne-am dat jos din pat și le-am ieșit în întâmpinare ca să primim îmbrățișări și sărutări.
 
Încă mai văd înaintea ochilor imaginea cu mine purtând pijamaua cumpărată de la Sears, cu care eram îmbrăcată atunci. Câteva minute mai târziu, a venit tatăl lui Carol să o ia cu mașina acasă. Ca să fiu sinceră, nu-mi amintesc să-mi fi spus Carol ceva despre Iisus, în schimb îmi amintesc mâinile lui Charlie, tatăl ei...