Cantice tiganesti si alte poeme

               In  ultimul interviu dat (in Ceahlaul, din Piatra-Neamt), in  decembrie 1970, Miron Radu Paraschivescu, tine sa faca „o simpla punctare: de natura istorico-literara“: „Eu scrisesem Cantice tiganesti cand l-am gasit pe Lorca. Pentru ca placheta era subtire m-am oprit sa-l traduc pe Lorca si am fost cotat ca un fel de plagiator. […] Eu nu am voie sa scriu o alta carte, fiindca-mi dau oamenii in cap cu asta: Paraschivescu e autorul Canticelor tiganesti. Cartea isi mananca autorul...”

               Țiganii lui Miron Radu Paraschivescu nu sunt arzaătorii gitanos andaluzi războindu-se cu la guardia civil, ci bieți oameni nevoiași, obedienți, care-și cântă iubirile „arzoaie“, se blestemă, se pârăsc, visează, iar înfruntările cele mai sângeroase dintre ei nu depășesc vendeta măruntă din Rică, ce aduce aminte de strălucitul cântec bătrânesc Toma Alimoș.

Ilie Constantin