Cetatea

Cetatea este un loc simbolic, un punct nodal de trecere, de alegere intre lumi posibile, dar este in acelasi timp capsula spatio-temporala care invaluie si izoleaza iubirea perfecta, dar dureroasa dintre cele doua personaje ale povestii.

Cetatea este o povestire fantastica, un fel de banda a lui Möbius pe care se insira ganduri si intrebari fara raspuns, rasturnari temporale si lumi posibile, suprapuneri de planuri, treziri, divinitate si zbateri intre destin si liber-arbitru, toate imbracand, de fapt, o poveste de dragoste, un El si o Ea in care se regasesc, probabil, orice el sau orice ea din lumea aceasta. O poveste in care cei doi iubesc, sufera, se zbat intre alegeri, discuta despre destin, moarte, timp si, bineinteles, despre iubire, desfiintand destinul pentru a incorona liberul-arbitru.

Este povestea fiecaruia dintre noi, o poveste a povestilor, pe care toti o vietuim, dar putini o traim. Destinul, zeii, alegerea, toate sunt indoielnice. Certitudinea mortii este opusul lor strident si grotesc. Sa ne straduim macar sa intelegem, sa ne eliberam de tabuuri, sa gandim liber, sa incercam altcumva, altceva, altcandva.