Dumnezeu nu daruieste „ceva anume”, ci se daruieste „pe sine.” Darul care nu este lucru, obiect economic, este energie esentiala, act tranzitional. Aceasta dispozitie naturala nu reprezinta numai posibilitatea de a fi daruit la un moment dat, ci constituie caracterul „daruibil” imanent a ceea ce este daruit, care face din acesta unul potential daruit. Dumnezeu este, prin excelenta, „daruibil”; actul (en-ergeia) este esentialmente „daruibil”.