Dimensiunile Paradisului

     Preotii Egiptului antic au păstrat un canon geometric, un cod numeric de armonii şi proporţii, pe care l-au aplicat în muzică, arte, politică şi în toate instituţiile civilizaţiei lor. Platon, un iniţiat în misterele Egiptului, a spus că acesta a fost instrumentul prin care anticii au menţinut standarde şi concepţii înalte ale civilizaţiei şi culturii, de-a lungul a mii de ani.
     În Dimensiunile Paradisului, John Michell descrie rezultatele cercetării de-o viaţă, demonstrând felul în care acelaşi cod numeric a stat la baza structurilor sacre, din timpurile străvechi până în era creştină. În măsurătorile de la Stonehenge, planul fundaţiei de la Glastonbury şi în oraşul ideal al lui Platon şi Oraşul Sfânt al Noului Ierusalim, descris în viziunea Sfântului Ioan, se află ştiinţa şi cosmologia pe care a fost fondată ordinea mondială antică. Revelaţia centrală a acestei cărţi este o structură a geometriei şi numerelor, reprezentând ordinea esenţială a cerurilor şi funcţionând ca o hartă a paradisului.