"Jurnalul" lui Eugen Barbu cuprinde insemnari mai detaliate din anii 1942-1949 (in 150 de pagini), mai expeditive si, probabil, selective din anii 1950-1952 (in numai 20 de pagini), la care se adauga o sectiune finala separata (de aproape o suta de pagini), Jurnalul unor romane, amestecand la intamplare, fara ordine cronologica, fragmente disparate din anii 1953-1965 despre lecturi, proiecte si calatorii.
E o perioada generoasa in evenimente si transformari, cu intervale dramatice de tranzitie, capabile sa bulverseze amenintator evolutia unui scriitor de la 18 ani, cati avea in 1942 cand incepea jurnalul, pana la 41, in 1965, cand Eugen Barbu devine o personalitate influenta si periculoasa prin intrigi si dusmanii.