Kanashibari. Povestiri japoneze pe jumatate visate

Prozele lui George Moise sunt ca un altoi de trandafir japonez pe o salcie. Într-un cuvânt, o ciudățenie delicată, o mărturie a unui om aflat între două lumi. Povestirile lui preiau scepticismul european și-l vâră în sticla formalismului japonez. Curate, limpezi, melancolice și garnisite cu un strop de fatalism, ele sunt și familiare, și exotice. E un volum care se citește tacticos, cu lungi pauze de contemplație interioară, ca înaintea unui seppuku.

Florin Iaru

Există o voce a străinului prins între lumi care străbate recurent povestirile pe jumătate visate. Ea dictează când tonuri voit melancolice, când tensiuni mocnite sau imagini erotice, încercând să imagineze posibile răspunsuri la întrebarea: „Mai pot spune fărâmele astea povestea întregului?“ Iar George Moise pune cap la cap piesele și recompune peisaje interioare dintre cele mai intense. Zigzagurile amoroase, drama migrantului, umbra singurătății sau memoria fărâmițată sunt doar câteva dintre ușile care ni se deschid în drumul către o nouă viață. Kanashibari este o mărturie intimă și universală despre găsirea unui loc pe care să-l numim acasă, acel loc în care granițele minții se dizolvă și odată cu ele ficțiunea, în realitatea visată de autor.