La capatul lumii

    O nuvelă captivantă despre creștinarea locuitorilor nordului îndepărtat de către misionarii ruși

    Nikolai Leskov este un clasic al literaturii ruse despre care criticii spun că a avut nenorocul să fie contemporan cu Tolstoi și Dostoievski, motiv pentru care a rămas mai puțin cunoscut. Tolstoi îl considera „cel mai bun cunoscător al sufletului rus”, iar Cehov îl considera printre dascălii săi în ale scrisului.

     "La capătul lumii" surprinde dificultățile propovăduirii credinței ortodoxe în lumea exotică a Nordului îndepărtat, cu riscurile și defectele la care este supusă predica atunci cînd ea devine politică imperială. Cititorul este readus în universul mărturisirilor din Duhovnicul închisorilor a arhimandritului Tihon sau al Povestirilor ortodoxe de Anton Cehov, apărute în seria de proză la Editura Cathisma și care s-au bucurat de un mare succes la public.
Este povestea prieteniei dintre un episcop cărturar trimis într-o eparhie din Nordul îndepărtat și un ieromonah lipsit de carte, dar bogat în experiență duhovnicească. Teoria Academiei teologice din Sankt-Petersburg se lovește de practica unui monah provenit din rîndurile băștinașilor închinători la idoli. Povestirea are la bază personaje reale, după cum o mărturisește însuși Leskov: „Nu găsesc nici un motiv să ascund faptul că arhiereul ale cărui amintiri alcătuiesc această povestire este nimeni altul decît regretatul arhiepiscop al Iaroslavului, Înaltpreasfinția Sa Nil, care a povestit toate aceste întîmplări unui locuitor al Sankt-Petersburgului, contemporan nouă, persoană demnă de încredere și onorabilă…”