Oamenii-sobolani. In subteranele interzise ale Chinei

„Mao i-a glorificat. China modernă le datorează miracolul economic. Viitoarea putere mondială supremă s-a ridicat pe umerii milioanelor de ţărani care, în cea mai mare migraţie din istorie, au părăsit zonele rurale pentru a deveni muncitori. La Beijing, peste un milion dintre ei trăiesc în subsolurile insalubre. Prestînd munci prost plătite în aşteptarea unui serviciu mai bun, mingong – muncitorii migranţi – sînt obligaţi să locuiască sub pămînt. Veniţi din toate colţurile ţării în căutarea unei vieţi mai bune, au ajuns în cele din urmă să-şi însuşească porecla pe care au primit-o: shuzu, «oamenii-şobolani».

Am fost să-i întîlnesc în canalele din Beijing. Am trăit, cu intermitenţe, alături de ei timp de aproape doi ani: într-o lume interzisă, fără ferestre, fără apă şi căldură, luminată de neoane. I-am urmat în satele lor de baştină. M-am dus să văd zecile de milioane de copii pe care i-au părăsit acolo. Pentru că ei sînt încarnarea paradoxurilor chineze. Visul preşedintelui Xi Jinping, apostolul ideologiei maoiste, este un miraj îndepărtat în ţara capitalismului sălbatic. Viaţa lor e departe de a fi un basm. Dar nu sînt pregătiţi să răstoarne sistemul... Propaganda Partidului Comunist, speranţa unei vieţi mai bune şi reînvierea confucianismului au făcut «minuni».” (Patrick Saint-Paul)