De decretis nicaenae synodi. Despre decretele conciliului de la Niceea (325)

Părinții conciliari întruniți la Niceea (325), în Bitinia, au redactat Simbolul credinței în care sunt dogmatizate două expresii non-biblice, Fiul este homoousion (deoființă) cu Tatăl și Fiul este născut din esența Tatălui, prin care doreau să combată, de la rădăcină, învățătura perversă a lui Arie, care afirma un Fiu creat ex-nihilo ca și celelalte creaturi. Predica și succesul învățăturii preotului libian în Orientul creștin l-au determinat pe împăratul Constantin cel Mare să convoace primul conciliu ecumenic din istoria Bisericii în scopul stabilirii unei credințe comune, mărturisite de întreaga Biserică răspândită în Imperiul Roman. În 352/354 Atanasie, devenit episcop de Alexandria (328), convins de ortodoxia celor două expresii niceene, scrie un tratat, De decretis nicaenae synodi, în care aduce argumente biblice, patristice, teologice și dogmatice pentru a susține și implementa în toate bisericile Egiptului, și nu numai, această credință. La multitudinea formulelor de credință născocite de partidele ariene, anomeenii (arienii radicali), homeienii (arianismul istoric) și homoiousienii (arienii moderați), episcopul alexandrin răspunde cu ortodoxia formulei niceene semnată de cei „circa 300 de Părinți” participanți la conciliu. În această lucrare, parte a tezei de doctorat susținută la Universitatea Laval din Quebec-Canada, ne propunem o traducere inedită a acestui document, în scopul înțelegerii mai adegvate al „trunchiului comun” al credinței în Cristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, credință mărturisită de întreaga Biserică de la predica apostolică până astăzi.