Descoperit in manuscris de fiul romancierei, acest roman pune in scena un subiect predilect al operei lui Francoise Sagan - un paienjenis de tensiuni amoroase in sanul unei familii burgheze. Ludovic Cresson, fiul unui industrias bogat, se reface dupa accidentul de masina provocat de sotia sa, Marie-Laure, sofisticata, inculta , o femeie care acum il trateaza ca pe un handicapat, indepartindu-l de ea. Cand mama acesteia soseste la resedinta lor de pe domeniul La Cressonnade, tanarul se indragosteste nebuneste de ea. Inteligenta, umorul, eleganta cu care autoarea trece peste drame, toate acestea la un loc construiesc o experienta tipic saganesca din care nu lipseste nimic in acest roman bulversant. Aceasta carte ( ) raspunde nevoii noastre de poveste, ce nu ne da pace cateodata. Si ne vorbeste despre disperare cu rafinamentul de care avem nevoie atunci cand ne afundam sa bem un coniac vechi intr-un fotoliu de piele ce ne cunoaste atat de bine, incat aproape ca putem sa disparem in el. Si tot aceasta carte ne strecoara cateva sfaturi bune: nu trebuie, ne dojeneste Sagan ca si cum ne-ar fi greu sa invatam odata lectia, nu trebuie niciodata sa ii lasi pe ceilalti sa te uite sau sa te desconsidere . (Le Monde) Este extraordinar ca acest roman inedit al autoarei faimosului Bonjour tristesse a iesit din coma in care intrase la randul sau [intocmai ca Ludovic Cresson, eroul cartii]. E o poveste formidabila, captivanta, abil (re)construita de fiul scriitoarei, Denis Westhoff, cu instrumentele delicate ale chirurgiei reparatorii. De aceea nu se observa nimic. In schimb, chiar spiritul lui Sagan hoinareste pe aici, manat de un vadit entuziasm cu care dinamiteaza un munte de resentimente persistente si se desparte de toti (cu exceptia celor doi amanti nesiguri si puri), de sufletele lor jalnice, goale-golute, zgribulite si scaldate in ipocrizie. (Le Parisien)