Cand Liviu Rebreanu trece la romanul orasenesc, el eludeaza pe cat se poate infatisarea de indivizi si se refugiaza in monografia unei pasiuni, a unei porniri, adica in romanul psihologic, constient sau nu de lipsa putintei de a intui personaje. Ciuleandra e un astfel de roman analitic. [ ] Materia romanului o formeaza aceasta trecere treptata de la logica aparent normala la conduita si tinuta dementiala George Calinescu Marea dimensiune a operei lui Rebreanu este tragicul. In cadrele unui psihologism sprijinit inca pe conexiuni simbolice (epice si caracterologice) constiinta dialogizata din Padurea spanzuratilor a devenit in Adam si Eva , Ciuleandra ori Jar, autentic dialog cu subconstientul. Romanul romanesc si-a pierdut, chiar inainte de a sti, integritatea clasica, netagaduindu-si insa specificul spiritual si umanismul... Al. Protopopescu
