Cu Cartea Oltului, literatura lui Geo Bogza devine impunatoare si solemna ca o catedrala. Tanarul "naimblanzit, anarhic" al poeziei de avangarda, reporterul expresionist, demascator al exploatarii si saraciei mediilor muncitoresti interbelice, lasa acum locul contemplatorului vizionar al naturii, in ale carei manifestari ciclice citeste ritmuriloe istoriei si semnificatiile destinului uman.