Bouvard şi Pécuchet

Este o carte "diabolică", după cum spune Flaubert, în care: "O să vomit peste contemporanii mei tot dezgustul pe care mi-l inspiră. Totul va fi enorm şi violent."

Unul îşi scrie numele pe căptuşeala pălăriei, iar celălalt, pe căptuşeala şepcii - "Ia te uită, am avut aceeaşi idee". Aşa se cunosc Bouvard şi Pécuchet, copişti de meserie, şi din acest moment începe povestea lor. Nemulţumiţi de "vânzoleala" urbană, dar şi ajutaţi de o moştenire, cei doi se mută la ţară. Ajunşi nu fără peripeţii acolo, încep să se adapteze la traiul patriarhal: agricultură, pomicultură, grădinărit, creşterea animalelor etc. Se plictisesc repede de orice îndeletnicire şi de-aici înainte devin autodidacţi, trecând prin tot felul de "domenii": chimie, medicină, geologie, literatură, gramatică, istorie, religie etc. Lecturi, discuţii, experimente şi boacăne, cercetări şi ghinioane, totul arată prostia burgheză.