Am apucat o vreme cand se inscaunase dinspre Rasarit o vorba de fala: Noi muncim, nu gandim! Ma tem ca o sa apuc alte vorbe falnice dinspre Apus: Noi castigam, nu gandim! Sa fie pe la casele lor gandurile astea! Unii aveau puterea, altii au banul (ceea ce e cam acelasi lucru), noi ne mai aparam (cateodata) saracia si nevoile si neamul.
Avem copii sanatosi, cuminti si destepti. Mai bantuie pe la unii gandul ca or trece ca gasca prin apa si or ajunge la cainii cu colaci in coada. Chiar daca or fi acuma multi de acestia, nu ei sunt importanti si nu de dansii atarna devenirea noastra.
Cei buni, cu aplecare spre dreapta stiinta a matematicii, s-au deprins sa se tot intalneasca in concursuri: Noi nu tocim, ci gandim!
Banuind ca dreptatea este de partea lor, colegii au strans sclipiri de prin concursuri Botosanene ce s-au invrednicit de numele matematicianului Dimitrie Pompeiu. Poate nu vor fi prea multe pagini sa cada greu peste picioare, dar este aici pilda si judecata care sa priiasca mintilor iscoditoare.
Ma bucur ca am avut buna ocazie sa fiu si eu pe la infruntarile acestea. Rasfoind acuma cartea imi revin in fata ochilor eroii lor: copii indarjiti sa sparga enigme, sa le aseze in cugetare limpede, sa binemerite diplome si premii, sa inchege drepte prietenii. Poate, exemplul lor va indreptati stradanii.
Cu respect fata de cei ce gandesc,
Prof. univ. dr. Dan Branzei