Tomis - Revista de Cultura (Nr. 3-4)

Elevii romani au reusit performante exceptionale la olimpiadele de anul trecut. La mate si fizica suntem pe locul intai european conform numarului de medalii castigate, iar la nivel mondial impartim podiumul cu China si Coreea de Sud. Disciplinele chimie si informaica ne plaseaza si ele in varful ierarhiei valorice.

Suntem buni ! ar concluziona cineva are s-ar multumi cu informatiile de mai sus. In ralitate nu suntem buni deloc. Cam jumtate dintre elevii romani inteleg greu sau deloc un text literar, in vreme ce alta jumatate nu este capabila sa rezolve o problem elementara de matematica.
Care este, deci, adevaratul sistem de educatie: cel care genereaza olimpici internationali, sau cel care produce analfabeti autohtoni ?
Paradoxul nu exista, de fapte. Romania reuseste sa jongleze cu doua sisteme educationale: cel public, subfinantat si ineficient si cel cvasi-privat, alcatuit din parinti care investesc resurse insemnate in copii lor, cu sprijinul profesorilor privatizati prin metoda meditatiilor. Cele doua sisteme educationale nu fac decat sa reflecte "cele doua Romanii", aceasta fiind o expresie a carei sonoritate neutra camufleaza o ralitate salbatica: la toate nivelurile, in toate directiile, percepem stratul foarte gros al unei adevarate massa damnata, multimea saraca, lipsita de orizont material si cultural, si tratul subtire de salvati care-au atins izbavirea, in cele mai multe cazuri ilicit.