Tomis - Revista de Cultura (Nr. 7)

Mare inselatorie a epocii noastre este ca stapanim realitatea, iar combustibilul care intretine aceasta iluzie (pe langa vanitatea dintotdeauna a omului - confundata atat de des cu unicitatea si cutezanta) vine in mare masura din imersiunea in virtual. Daca cea mai mare viclenie a diavolului a fost sa ne faca sa credem ca nu exista, atunci am putea spune si ca marele renghi pe care ni-l joaca realitate e sa ni se arate ca imblanzita, convingandu-ne ca e la degetul nostru mic. Si, fiindca o dominam si e peste poate de plictisitoare, dam drumul cu cea mai mare usurinta tuturor fanteziilor noastre de stapani si manipulatori ai lumescului inainte de a rezolva problemele de continut si de adancime ale vietii.

Sigur, ultimii trei ani au fost presarati cu cateva evenimente majore, resimtite initial ca niste cataclisme - mai intai pandemia, apoi razboiul din Ucraina, hipermediatizate si amorsate de retorica dezastrului iminent, au pus pe jar miliarde de oameni, ca iute sa devina dupa risipirea socului initial, "noua normalitate". Suntem superficiali pana si-n tragedie, iar aceasta insuficienta, acest deficit de obiectivitate care tradeaza o labilitate primejdioasa costa mai mult decat orice criza economica sau financiara. Ne uitam in jur si intelegem imediat ca n-am invatat nimic nici din molima, nici din razboi.

Traim intr-o era a clivajelor - cu cat conflictele sunt mai marunte in raport cu dilemele de fond ale existentei, cu atat mai patimas sunt intretinute - si capata aparenta unor antagonisme fundamentale. In acest context, cultura si artele sunt in corzi, din nefericire pentru sanatatea, pentru vigoarea intelectuala si spirituala a omului contemporan. Arta luata la suturi din toate partile, caic prost (sau deloc) inteleasa, subminata de imperativele ideologice ale doctrinelor zilei. Cohorte de insi care, inainet sa priceapa cele mai simple lucruri despre ei insisi, vor sa interzica, sa ascunda lucrari de arta si sa "igienizeze" bibliotecile si curiculele sau chiar sa rescrie cartile "problematice", orbiti de o unica viziune asupra lumii.
Suntem, poate, la o rascruce. Ca de obicei, destinul omului sta in alegerile sale imediate (planurile pe termen mediu si lung, concluziile ferme si increderea vana in superioritatea noastra tehnologica si-au dovedit de atatea ori zadarnicia). Risipiori si mult prea grabiti, putem spulbera tot ce ne tine inchisi in cercul vicios al semetei noastre sau ne putem spulbera propria umanitate pentru un ideal gaunos, care nu face doua parale.