Stilul religiei in modernitatea tarzie

             Poate oferi modernitatea tirzie avantaje spirituale, cind, se stie, modernitatea s-a construit tocmai pe restringerea la domeniul secular? Renuntarea la religie ca vector al destinului uman, cheie de interpretare a lumii si cadru de civilizatie este definitorie pentru aceasta epoca. Reflectia actuala de orientare metafizica sau religioasa e insotita adesea de o critica a lumii moderne si a crizei sale. Si totusi, pentru o serie de ginditori – intre care filozofii religiosi rusi de la inceputul secolului XX, Simone Weil, iar mai aproape de noi A. Scrima -, criza modernitatii trebuie sa fie valorificata. Pe urmele acestora, autoarea se angajeaza intr-o profunda analiza a unor aspecte ale modernitatii tirzii ce pot capata valoare mobilizatoare, devenind astfel suport pentru parcursul spiritual.

Cuprins: Doua critici ale lumii moderne • Libertatea totala a unui subiect limitat: privatizarea religiei • Omul universal ca model al libertatii • Fundamentalismul: refuz sau exacerbare a secularizarii? • Stiintele religiei: gestionarea savanta a distantei • Increderea in diversitate • Beneficiul separatiei • Apofatismul sau poarta contrariilor • Modernitatea tirzie ca spectacol: „retragerea” divinului