Cu Drumul spre Wigan Pier , un volum-reportaj aparut in 1937, Orwell isi cucereste notorietatea ca scriitor, dovedindu-si extraordinarele calitati de observator al realitatii contemporane. Aici, isi relateaza experientele din timpul sederii in sumbrele zone industriale din Yorkshire si Lancashire, in nordul Angliei, unde mineritul reprezenta principala sursa de venit - si, adesea, de supravietuire - pentru majoritatea oamenilor din clasa muncitoare. Implicat fara a-si pierde obiectivitatea, Orwell ofera un set de imagini si povesti impresionante despre viata minerilor, a somerilor si a oamenilor ramasi pe drumuri intr-o lume intunecata si o epoca aspra, intre Marea Criza interbelica si al Doilea Razboi Mondial. Sensibil la soarta saracilor Angliei, autorul, in ciuda orientarii politice de stinga, nu isi pierde bunul-simt si face o pledoarie pentru socialism, desi, concomitent, ridiculizeaza socialistii de budoar ai epocii. Drumul spre Wigan Pier , carte care a impresionat la vremea ei publicul britanic, ramine o lectura fascinanta, caci dilemele ei sint si cele ale lumii contemporane. O calatorie literara devenita clasica, considerata de critici cuceritoare, dar si tulburatoare... Astazi aceasta carte devine surprinzator de relevanta pentru vremurile noastre agitate. Daca ar mai trai si si-ar reitera acum calatoria in nord, Orwell ar descoperi ca timpul si spatiul converg, iar trecutul il copleseste. ( The Guardian ) Un adevarat geniu toata furia si frustrarea lui Orwell si-au gasit in Drumul spre Wigan Pier o cale de expresie. (Peter Ackroyd) E foarte usor sa intelegi de ce Drumul spre Wigan Pier a avut si inca mai are un impact atit de puternic. Sinceritatea, prospetimea si vigoarea ei sint exceptionale... Mai presus de toate, cartea este un studiu despre saracie si, mai mult, despre durabilitatea diferentelor de clasa. (Richard Hoggart)