Prigoana placerilor

      Se poate merge mai departe decât a mers Nietzsche atunci când a acuzat creştinismul că a făcut din om o „bestie ipocrită“, umplându-l de ură împotriva propriilor instincte vitale? Se pare că da. Michel Onfray, de altfel admirator declarat al lui Nietzsche, crede că există încă lucruri nespuse.
Ținta acestui iconoclast contemporan este de data aceasta sexualitatea, pe care două mii de ani de creştinism au reprimat-o şi desfigurat-o cu desăvârşire. Și nici nu s-ar fi putut altfel, de vreme ce religia Europei s-a construit pe trupul mutilat al lui Isus şi pe imperativul castităţii formulat de Pavel din Tars sau de Augustin din Hippona. Să ne mai mirăm că în modernitate acest teribil nihilism al cărnii a luat forma exceselor literare ale unor Sade sau Bataille?
Cum ne putem despovăra de relația negativă şi ipocrită pe care am ajuns să o avem cu trupul nostru? Michel Onfray propune o pedagogie a sexului inspirată de perspectiva solară a gândirii orientale, singura aptă să ne redea capitalul pierdut de vitalitate şi să ne scoată din cuşca păcatului perpetuu.