De ce este România altfel? Zece ani mai târziu Ediție aniversară, cu un eseu inedit

„Nici un domeniu al științelor umaniste nu a ieșit mai avariat din anii comunismului decât istoria României. Și nici unul nu a fost mai radical primenit după 1990. Acest lucru românii i-l datorează lui Lucian Boia. A fost nevoie de cineva capabil să slujească adevărul ca patimă intelectuală, pentru a înfrânge minciuna și răstălmăcirea cu cele mai puternice rădăcini afective. Grație lui Boia, istoriografia română a făcut pasul de la mitologie la știință. De aceea, locul lui e foarte sus în recunoștința pe care se cuvine să i-o întoarcem.“ — GABRIEL LIICEANU

„Mie personal, lectura cărții mi-a priit. Am aflat lucruri pe care nu le știam și m-am simțit mai motivat decât înainte să reflectez la posibile ieșiri din «excepționalismu» românesc... E drept că lucrarea dlui Boia inventariază particularități românești aflate mai curând în jumătatea melancolică a istoriei europene. Dar e infinit mai igienic să fii conștient și iritat de scăderile tale decât să moțăi euforic într-o paralizantă încântare de sine.“ — ANDREI PLEȘU

„De-a lungul ultimului deceniu, o mulțime de recorduri (din păcate, predominant negative) au continuat să ilustreze și să confirme ciudatul „altfel“ românesc. România își menține în această privință condiția de campioană absolută în Uniunea Europeană. Țara cu cei mai puțini kilometri de autostradă și cu cei mai mulți morți în accidente rutiere. Țara cu cea mai învechită și mai deteriorată infrastructură feroviară (călătoria cu trenul devenind adesea o adevărată aventură). Țara cu cea mai scăzută natalitate din întreaga Uniune Europeană și, în plus, cu cea mai ridicată mortalitate infantilă. Țara cu cei mai mulți analfabeți și cu cel mai ridicat abandon școlar. Țara cu cei mai puțini cititori și cu cea mai redusă piață de carte. Țara toaletelor din fundul curții. Și tot așa… Fiecare cititor poate completa cu noi exemple această listă de-a dreptul stupefiantă. România «altfel» se încăpățânează să rămână un subiect de actualitate.“ — LUCIAN BOIA