Istoria francmasonilor

Definitia Francmasoneriei ca "o stiinta a moralitatii, ascunsa sub valul alegoriei si ilustrata prin simboluri", a fost atat de des citata incat, daca nu ar fi frumusetea sa, ar deveni obositoare. Dar aceasta definitie contine exact principiul ei fundamental. Francmasoneria este o stiinta - o filozofie - un sistem de doctrine care este predat, intr-un mod specific, prin alegorii si simboluri. Acesta este caracterul sau intern. Ceremoniile sale sunt adaosuri exterioare, care nu-i afecteaza substanta.

Obiectul legendelor masonice nu il constituie stabilirea unor fapte istorice, ci transmiterea unor doctrine filozo-fice. Ele reprezinta o metoda eficace prin care se comunica invataturi ezoterice, fiind astfel intruchiparea unei idei filozofice. O alta metoda de instruire masonica este cea prin simboluri. Candva, aproape toate invataturile din lume erau transmise prin simboluri; si chiar daca filozofia moderna se exprima acum exclusiv in propozitii abstracte, Francmasoneria ramane credincioasa vechii metode, pe care a pastrat-o in toata importanta sa originara ca pe o metoda de comunicare a cunoasterii.

Misteriosi depozitari ai legii sacre, ai spiritului Evangheliei si, in acelasi timp, ai stiintelor cultivate de filosofii antichitatii, francmasonii au implantat civilizatia si cunoasterea adevaratului Dumnezeu de-a lungul vremii. Ei sunt cei care, in evul mediu, au impanzit Europa cu monumente religioase, cu catedrale si au intretinut gustul pentru arta, in mijlocul unei epoci obscure si ignorante.