Carnetul unui afurisit

Stabilirea textului, prefaţă, note şi variante de Constantin Zaharia

„Un om care crede absolut în ceva se poate socoti superior oricui, chiar lui Dumnezeu. Convingerea lui nestrămutată îi pune în mână cheia cu care să descuie toate porţile vremii şi ale veşniciei. E drept că acel om – deodată ce n-a suferit ispita îndoielilor – s-a născut blagoslovit de o atât de atotputernică neştiinţă încă din măruntaiele naive ale maicii sale, încât nici o întorsătură a lucrurilor n-ar avea ce să-l înveţe.“ — CIORAN

„Carnetul unui afurisit este ultima carte scrisă de Cioran în limba română. Manuscrisul restituit aici este mai voluminos decât ineditele apărute la Humanitas – Despre Franța, Îndreptar pătimaș II și Razne. Un manuscris fără titlu, așadar, numit astfel în virtutea unui pasaj pe care Cioran îl scoate, dacă se poate spune astfel, din carnetul afurisitului care este. Contextul e legat de un episod oarecum erotic (cititorul îl va descoperi singur), în ciuda orientării metafizice pe care textul o capătă mai apoi, în deplin contrast cu începutul amoros. Demn de reținut, prin urmare, și de utilizat pentru un titlu de carte pe care autorul nu a vrut să-l dea, din motive nu tocmai limpezi.“ — CONSTANTIN ZAHARIA