Sentimentul metafizic al tristetii

               Trebuie să remarc maniera personală şi atrăgătoare în care a fost elaborată această lucrare, limbajul ei elevat şi de o eleganţă aparte. Horia Pătraşcu a căutat să argumenteze, într-o manieră destul de clară, faptul că istoria gândirii metafizice stă în relaţie esenţială cu unele sentimente profunde pe care le trăiesc oamenii de la o epocă la alta. Am motive să cred că lectura acestei cărţi va răspunde sensibilităţii celor atraşi de recunoaşterea unor moduri elevate ale experienţei metafizice, încă elocvente astăzi. În definitiv, tocmai acesta pare să fie un pariu al cărţii sale, faptul că metafizica, în pofida exaltării celor care-i anunţă de la o zi la alta sfârşitul definitiv, îşi vede în continuare de drumul ei. Fără să revină la pretenţiile ei doctrinare de altădată şi fără să mai urmeze modelul discursiv al ştiinţelor acestui timp, metafizica îşi descoperă noi resurse. – Noi şi, totuşi, destul de vechi în cultura europeană. Or, experienţa unor dispoziţii afective de limită, aşa cum sunt melancolia, acedia, nostalgia şi angoasa, reprezintă una din aceste resurse.
Ştefan Afloroaei


Horia Pătraşcu (n. 1976) a absolvit Facultatea de Filosofie la Universitatea „Al.I. Cuza" din Iaşi in 1998. A obținut doctoratul in filosofie in cadrul aceleiaşi universități, in anul 2009. Actualmente este lector la Facultatea de Relații Internaționale, Istorie şi Filosofie, Catedra de Filosofie, Universitatea „Spiru Haret" din Bucureşti. Este cercetător postdoctoral in cadrul Facultății de Filosofie şi Ştiințe Social-Politice a Universității „Al.I. Cuza" din Iaşi cu un proiect de cercetare despre relația dintre viața afectivă şi experiența metafizică.
Cărți publicate: Sine retractatione (Junimea, Iaşi, 2000) Despre urât şi alţi demoni (Editura Fundației Axis, Iaşi, 2005), Singur printre români (Editura Paralela 45, Piteşti, 2010). A publicat articole şi studii in Idei în dialog, Luceafărul, Le Grognard, Revista de filosofie, Hermeneia, Vox Philosophiae, Analelele Universităţii Al. I. Cuza. Este membru al Centrului de Hermeneutică, Fenomenologie şi Filosofie Practică de pe langă Facultatea de Filosofie şi Ştiințe Social-Politice, Universitatea „Al.I. Cuza" Iaşi.

Cuprins

Prefaţă. Afectivitate şi experienţă metafizică
de Ştefan Afloroaei 
Mulţumiri 
Cuvânt-înainte 
I TRISTEŢEA CA SENTIMENT METAFIZIC 
I.1. Ce este un sentiment metafizic? / Ce este o experiență metafizică? 
I.2. Poate fi considerată tristețea o experiență metafizică? Omul „arhaic" şi omul „modern" 
I.3. Formele tristeții: melancolia, acedia, nostalgia, angoasa 
II MELANCOLIA — TRISTEŢEA CA HORROR VACUI 
II.1. Genealogia melancoliei 
II.2. Parmenide sau ființa ca imposibilitate a neființei 
III AKEDIA — AŞTEPTAREA SUSPENDATĂ 
III.1. Etimologie şi delimitări conceptuale
III.2. Repere pe drumul unui sentiment: Origene, Patericul, Păstorul lui Herma 
III.3. Relația tristețe-akedie 
III.4. Evagrie din Pont — sau despre lupta cu demonul amiezii 
III.5. Ioan Casian şi asimilarea akediei cu trandăvia 
III.6. Căderea sufletelor ca urmare a păcatului tristeții 
IV NOSTALGIA — INTOARCEREA CA PROIECT 
IV.1. Istoria şi geografia unui sentiment 
IV.2. Romantismul sub semnul nostalgiei 
V ANGOASA — NIMICUL CA FIINŢĂ
V.1. Angoasa — de la lipsa ființei la prezența neființei (delimitări conceptuale) 
V.2. Angoasa — intre psihologie şi filosofie (Emile Tardieu, Fritz Riemann, Paul Ricoeur) 
V.3. Angoasa ca „experiență fundamentală a nimicului" (Martin Heidegger) 
CONCLUZII 
BIBLIOGRAFIE