Terapia destinului

In volumul anterior si ingemanat cu acesta, Viata si semn, avansam o promisiune si un avertisment: nimeni nu moare de moarte buna, ci de cumul de erori. Omul este facut pentru realizare si longevitate. El este „programat" natural pentru o viata de peste 100 de ani; capacitatea celulelor de a se multiplica s-ar epuiza spre 120 de ani! Dar omul rateaza aceste premise cantitative si calitative ale fiintei. El traieste putin, adica sub programul sau natural; el nu stie sa-si dezvaluie calitatile de exceptie. Insumarea erorilor mici si mari, de fiecare zi, scurteaza viata si o intuneca. Pentru multi, viata este un cumul de erori. Erori nestiute, abateri imperceptibile de la legea naturala sau de la legea revelata, contrarieri ale dreptei naturi. Erori in aparenta banale, cum ar fi eroarea de a fi mahnit, care este o agresiune impotriva ta insuti si care iti injumatateste puterile. Sau conflictele cu sine, cu seamanul, cu spatiul, cu sacrul – si toate ne strica viata. Prin cumul, erorile fac o cifra mare si omul moare inainte de vreme sau decade inainte de a muri. Dar exista si inversul acestei situatii.

Exista si cumul de soarta buna. Omul este in stare sa adune nu doar greseli, ci si noroc (termen folcloric, partial sinonim cu „har"). Oare ar putea fi controlat procesul acumularii de soarta buna? intrebam in Viata si semn. In cartea de fata adaugam noi raspunsuri si sugestii la indreptarea vietii. Cum sa dizolvi negativitatea din soarta, acumulata in nelimitarea existentei tale. Cum sa restaurezi firea ta genuina. Spunem: Norocul are forma mintii. Dar mintea ce forma are? Ea are forma chipurilor pe care le evocam. Operatiunea cu chipuri ne mentine in mecanica gandirii. Numele divine, concentrarea, isihia – sunt forme bune, prin ele se face trecerea de la grosier la subtil, de la eroare la sansa. Recunostinta este o forma care te inrudeste cu zeii. Daca dai mintii forme bune, ritmic si staruitor, atragi circumstante favorabile tie. Pe aceasta se sprijina stiinta bunei sorti.

Cartea de fata are un aspect practic, ea propune o lucrare cu sine. Am impartit-o in trei parti: Initierea, Asceza, Realizarea. Sunt chiar etapele lucrului cu sine. Lucrul incepe prin scoaterea mintii din mecanica ei zilnica, extinzand spontan puterea sa. Asceza, in greceste, inseamna practica. Noi traducem prin „practica bunei sorti". Realizarea survine fie dupa o zi, fie dupa o viata. Cartea aceasta nu-i un manual. Ea jaloneaza doar drumul. Este multa oralitate: insemnari de practica. Multe din capitolele cartii au rezultat din practica, in timpul indrumarii Grupului de Optimizare umana. De mai bine de zece ani, functioneaza un astfel de grup si sute de persoane au frecventat, asiduu sau episodic, programul sau in Bucuresti, prin intalniri periodice, prin stagii si microstagii. Primele dezbateri despre destin si optimizare le-am sustinut la Sibiu, din 1985. Au urmat la Cluj, Timisoara, Iasi. Din 1990, ele au coerenta si regularitate.

Se poate spune ca in acesti ani e timpul unei desteptari sapientiale. Cu ani in urma, in 1980, semnalam un aspect al civilizatiei actuale: „desteptarea filologica". Adica extensia textului la toate nivelurile vietii, de la talpa pana la varful piramidei; acapararea textului de catre puterea politica pentru legitimizarea autoritatii uzurpante. Apoi, la final de mileniu, observam ca suntem in plin proces al „desteptarii sapientiale": extinderea interesului pentru armonizarea fiintei si buna folosire a vietii. Aceste suite de insemnari, spuneam, se nasc din ceea ce am numit conferinte-atelier, sau seminarii-atelier. Exercitiul este nelipsit, iar cuvintele nu sunt teorii, ci parte dintr-o experienta. Nu sunt prelegeri filosofice, ci insotesc o lucrare.