Cartea mea are valențe jurnalistice evidente. Misiunea mea cea mai importantă este să scriu monografii. Dintr-o întâmplare am ajuns la Arhivele Naționale și când au deschis ușa se vedea cum curge apa, era o conductă spartă și am avut un sentiment de trădare. Am început într-o disperare să valorific și să salvez. Am început monografiile, Cernavodă, Medgidia, etc. Acum sunt la Pantelimon, e prima în care nu sunt dublată de soțul meu cu care am făcut o echipă perfectă. Am lăsat deoparte beletristica, îmi notam idei, adunam material. După ce a plecat soțul meu și m-am trezit singură, consumând diverse stărzi, m-am apucat să scriu. Scrisul este terapie. Scriam, ștergeam, iar scriam. O prietenă a venit, a văzut și am decis să mergem mai departe Atunci când scrii nu te gândești la consecințe: doar scrii. Eu mi-am propus să scriu pentru femei, pentru că toate purtăm secrete ce ne împovărează.
