La un prim nivel, romanul poate fi citit ca o distopie zen: in acest univers in care comunitatea e tot ce conteaza si tehnologia apartine Sistemului, exista obligativitatea de a fi calm, moderat, detasat si... fericit. La un alt nivel, este povestea oricarui individ incapabil sa se adapteze cerintelor comunitatii, care isi simte individualitatea amenintata de norme ce ii sunt straine si are de ales intre a se supune Sistemului sau a porni pe o noua cale, cu riscul de a gasi la capatul ei propria-i anihilare. Nu in ultimul rand, este un antiroman despre forta cuvintelor, care nu e intotdeauna in slujba Binelui.
