Intr-o dimineata cetoasa a anului 1988, Alec Le Sueur se urca in avionul spre Tibet; intr-un moment fatidic, semnase un contract cu Holiday Inn Lhasa, dupa ce lucrase o vreme pentru diverse hoteluri de lux din Europa. Astfel, tanarul Alec patrunde intr-o lume complet straina, unde raul de altitudine e o amenintare permanenta, unde soferii de taxi sau de ricsa sunt manati de instincte asasine, unde birocratia si coruptia sunt un mod de viata, iar mirosul de unt ranced de iac se tine scai de tine. Nici la hotel situatia nu este mai roz. Cele doua tabere conducerea chineza si expertii straini isi pun bete in roate, la bucatarie carnea este livrata in viu, banchetele sunt compromise de invaziile de muste, iar prin conducte misuna hamsterii de Himalaya. In descendenta maestrilor prozei umoristice engleze, Alec Le Sueur ne ofera un ghid de calatorie inedit, o fereastra spre o lume exotica si indepartata, unde putini europeni s-au incumetat sa ajunga si pe care si mai putini au cunoscut-o cu adevarat. Alec Le Sueur spune atat de multe despre o tara indepartata pe care o cunoastem atat de putin (The Guardian) In acelasi timp in care primeam acuzatia ca as fi spion comunist, am descoperit ca posta imi era cenzurata de chinezi. Primisem o scrisoare de acasa care fusese deschisa la aburi si apoi lipita la loc. Nu mi-as fi dat seama daca nu ar fi uitat sa stearga traducerea in chineza scrisa cu creionul. Cu un scris ordonat, deasupra informatiilor de la tatal meu despre fasolea care crestea frumos in Jersey era o traducere in chineza. Au renuntat pe la jumatate, cand si-au dat seama ca stirile despre legumele din Jersey nu puteau pune in pericol securitatea nationala a Chinei. Dar daca era vreun cod?