Lucrarea de față reprezintă o analiză aprofundată a modului în care tematica marină este reprezentată în literatura postmodernă, abordând sistematic textele avute în vedere din două perspective: una comparatistă, care este centrată pe relația hipotext hipertext și pe procedeele de rescriere a unor topoi maritimi în contextul unei intertextualități generice, și o alta hermeneutică și antropologică, ce se apleacă asupra elementelor constitutive ale imaginarului marin. Sunt scoase în evidență caracteristicile unice ale ficțiunilor postmoderniste care poartă amprenta imaginarului marin, sugerând că acestea pot forma un subgen literar de sine stătător. Din punct de vedere teoretic, lucrarea se concentrează pe influențele filosofilor francezi în evoluția conceptului de imaginar și analizează modul în care imaginarul marin a influențat și a fost influențat de postmodernism. Prin intermediul acestei analize se explorează relația dintre spațiu și timp în contextul ficțiunilor postmoderniste, cu accent pe ideea că spațiul marin devine central, în detrimentul temporalității. Această investigație a ficțiunii postmoderniste cu tematică marină oferă o perspectivă unică asupra modului în care literatura răspunde la schimbările socio-culturale și istorice, subliniind adaptabilitatea și relevanța continuă a imaginarului marin în era postmodernă.