Aceasta carte va soca. Pentru ca tot ce nu cunoastem, evident, ne socheaza pe noi oamenii care ne lasam socati si de ceea ce stim. Poate ca omului ii place sa se uimeasca, poate de aceea il socheaza si culmea ajunsa astazi de Stiinta si Cunoastere. L-a socat, nu-i vorba, si Stiinta Veche, cum socheaza si Stiinta Noua, dar si Filosofia Stiintei sau Metafizica. Il socheaza Universul Mare, il socheaza si Universul cel mic, din el. Il socheza iubirea, il socheaza ura, il socheaza tacerea, il socheaza comunicarea, intr-atat incat mereu se incurca in ea, chiar si acum, in era comunicarii, deviind-o si colorand-o urat. A-ti pune intrebari nu-nseamna a si raspunde la toate, dar reprezinta atat de mult in Cunoasterea ce-si muta in fiecare clipa orizontul. Pe om l-a socat cand nu putea pune intrebari, il socheza si acum cand poate. Aceasta carte este o carte despre intrebari si speranta. Speranta este, cu adevarat, un imprumut dar numai un imprumut facut fericirii. Or, nu acesta este sensul ? Habent sua fata libelli... Intr-adevar, si cartile au destinele lor. Asemeni primului sau best-seller, Inteligenta materiei, si aceasta carte are un destin uluitor! Toata lumea o doreste, toata lumea o discuta, toata lumea o devoreaza! De ce ? Pentru ca raspunde unei nevoi imperioase: cautarea sensului pierdut. De mine, de tine, de noi toti... Stela-Maria Ivanes. CUVANT INAINTE (al autorului) Rationand, in virtutea cunoasterii conventionale, inain te de a fi ceva eram nimic , si inainte de a fi iarasi nimic vreau sa inteleg ce a fost acel ceva . Aceasta este istoria vietii mele. O poveste in care in permanenta naturalul a alternat cu supranaturalul, faptul comun cu miracolul. Am fost martorul lucid al unor experiente asupra carora ne intrebam de 2000 de ani daca sunt reale sau sunt doar mitologie. Este motivul pentru care m-am decis sa vorbesc despre viata mea asa cum a fost, vazuta din ipostaza de actor si de spectator , in acelasi timp, la spectacolul sau. Mi-am vazut viata cu ochii mintii, lucid, cu miile de de ce-uri , de clipe dramatice, de visuri, de sperante, de entuziasm si dincolo de toate, cu numeroase intamplari neobisnuite dar pline de semnificatie pentru mine si... poate ca nu numai pentru mine. Ideea de destin mi s-a conturat treptat. Incepandu-mi viata in comunitatea satului in care m-am nascut, am sesizat de mic reactia oamenilor in fata unor evenimente care veneau peste ei fara sa aiba vreo vina, fara sa le poata evita: boala, moartea, razboiul, istoria... O mana straina de vointa lor parea sa dirijeze soarta tuturor. Surprins, m-am intrebat: exista oare o soarta, un destin? Cum s-ar putea sti? Doar printr-o privire retrospectiva a propriei mele vieti, a raportului dintre vointa de implicare si cauzele inevitabile ale evenimentelor traite, mi-am raspuns. Ma folosesc, asadar, de propria mea viata pentru a gasi un raspuns marilor intrebari, surprinzand inclusiv acele interventii venite din necunoscut si care au tesut din intamplari banale evenimente ce mi-au marcat existenta. Traim cu convingerea ferma ca noi suntem singurii responsabili pentru destinul nostru, ca intotdeauna facem optiuni dupa propria noastra vointa. Aflat acum la ora de bilant a existentei mele, nu mai am aceasta convingere. Si nu sunt singurul care o afirm. Matematicianul american de ori gi ne romana, Georgescu-Roegen, scria intr-o carte publicata mai demult la noi ca, chiar daca suntem con vinsi ca in viata alegem noi, timpul ulterior ne arata ca n-am ales decat ceea ce trebuia sa alegem.