În 1923, E.O. Hoppé a realizat primul și cel mai veridic portret fotografic de țară – portretul României Mari –, lăsând o moștenire iconografică de valoare perenă. 

Notele sale de voiaj revelă, după un secol, admirația și dragostea pe care i le-au suscitat călătorului britanic plaiurile românești și locuitorii de acolo. 

În cartea sa, Hoppé a făcut o prezentare monografică a României: istorie, geografie, etnografie, urbanism, literatură cultă și folclor, eresuri și proverbe, toate oferind o imagine completă și complexă asupra unei țări încă necunoscute de contemporani.

Artistul a adus numeroase servicii României și familiei regale prin fotografiile și publicațiile sale. Pe lângă portrete și reușite peisaje citadine, Hoppé a fotografiat și câteva frumoase peisaje naturale, câmpenești, acvatice sau montane care l-au atras prin spectaculozitatea lor.

Pe lângă planșele fotografice, cartea este înnobilată cu mai multe vignete plasate la început și sfârșit de capitol, semnate cu inițiala B, de la Bold, un amic al autorului care s-a ocupat de grafica volumului. Aceste vignete prezintă mici peisaje, monumente, straie țărănești, vase de ceramică și donițe de lemn, instrumente muzicale tradiționale (caval, nai, bucium, cimpoi) și câteva compoziții mai complexe, de mici dimensiuni, toate inspirate de Hoppé.

Exceptând momentele când s-a aflat în grija unuia sau altuia dintre oficiali, Hoppé a descoperit aproape singur țara, datorită micilor sale accidente și aventuri. El a intrat în dialog cu oameni de toate categoriile, a aflat detalii deosebite, a pătruns în mod admirabil spiritul și mentalitatea locală, atât în ansamblu, cât și în detaliu. Acesta a vizitat locuri în mediul rural, dar și în cel urban. 

Astfel, a observat, notat, desenat și fotografiat cu aparatul său de buzunar, înțelegându-se cu toată lumea, iar lumea l-a înțeles și l-a ajutat, deși era strain.