În iunie 1862, Dostoievski pleacă din Sankt-Petersburg în prima sa călătorie prin vestul Europei. În următoarele zece săptămâni vizitează mai multe oraşe importante de pe continent, inclusiv Berlin, Wiesbaden, Dresda, Paris, Londra, Geneva, Florenţa şi Viena. Îndemnat de prieteni să-şi consemneze impresiile de călătorie, scrie un eseu în care se amestecă observaţii, evocări, judecăţi de valoare, invective, schiţe şi comentarii. Elaborează o tipologie mai mult închipuită decât reală a Occidentului, din care reiese în principal că, sub frumuseţea şi eleganţa lui, acesta este măcinat de vicii şi sărăcie generalizată. În scenele descrise de Dostoievski – din Paris, din Londra sau dintr-un compartiment de tren – regăsim întreaga vervă feroce a autorului Însemnărilor din subterană.
