Insula Rosetti este cartea transformării unei oaze personale de supraviețuire într-un spațiu comun de libertate și protecție pentru o generație de elevi.

Insula Rosetti s-a născut din anii petrecuți la catedră alături de o generație de elevi, într-un timp în care pentru mine ideea de oază însemna o formă de supraviețuire. Întâlnirea cu generația anilor ’70 a schimbat însă sensul acestei imagini: oaza personală s-a transformat treptat într-o insulă comună, un spațiu de încredere și libertate interioară pe care am încercat să-l protejez.

Cartea nu este o cronică a vieții școlare, ci memoria unei relații care a depășit cadrul didactic și a devenit comunitate. Textele care o alcătuiesc – scrisoarea, rememorarea, povestirile – urmăresc această transformare și păstrează ecoul unei întâlniri care continuă să existe în memorie.

Insula Rosetti este, în fond, o carte despre fragilitate, responsabilitate și despre felul în care un loc trăit împreună poate deveni, pentru o vreme, o formă de libertate.