Cred ca a exista este o mare nenorocire. Cred ca a nu fi ar fi o nenorocire inca si mai mare. Insa, printre oamenii care exista, sunt intr-adevar unul dintre cei mai norocosi. Sunt mai favorizat decat regii, pentru ca regii insisi muncesc, pe cand eu ma pot duce unde vreau, cand vreau, cu un caiet si cu un creion: nu trebuie sa semnez condica de prezenta (am semnat altadata si stiu ce inseamna!). Am deci impresia ca sunt un copil bosumflat, ca sunt afurisit, ca nu e frumos din partea mea sa traiesc asa de nemultumit. Cand exista oameni care se razboiesc, care se omoara, in timp ce altii mor de foame, cand altii muncesc ca sa traiasca, eu, pur si simplu, traiesc. (Eugene Ionesco)
