Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate sa cade sa cinstesti si sa lauzi neincetat pre Dumnezeu cel mare si bun si milostiv si ziditorul nostru cel intelept, si zioa si noaptea si in tot ceasul si in tot locul. Si sa foarte cuvine sa-l slavesti si sa-l maresti neincetat, cu glas necurmat si cu cantari neparasite, ca pre cela ce ne-au facut si ne-au scos din-tunerec la lumina si den nefiinta in fiinta. O, cata iaste de multa mila ta, Doamne, si gandul si cugetul tau, care ai spre noi oamenii! O, mare taina si minunata! O, cine va putea spune toate puterile tale si lauda slavei tale! Dumnezeu, pentru mila sa cea multa, lacui intru noi oamenii si sa arata noao. Dumnezeu fu in ceriu si om pre pamantu si intr-amandoao desavarsit. Si pre om si-l facu fiiu iubit si mostean imparatiii sale.
