Occidentul. O interpretare istorica

      Cu o mie de ani în urmă, civilizaţia occidentală se desprindea anevoie din starea de anarhie provocată de căderea Imperiului Roman de Apus. Ce şanse avea această societate frustă de ţărani şi războinici, atât de departe de rafinamentul strălucitor al Chinei, al lumii islamice sau al Bizanţului? Aparent, nu prea multe. Şi totuşi, Occidentul a ajuns să cucerească lumea, a inventat civilizaţia tehnologică şi a schimbat destinul omenirii. Lucian Boia înfăţişează cauzele multiple ale unui triumf nesperat, de la închegarea unui sistem agrar până la sensurile filozofiei creştine şi la mitul Progresului. Marea originalitate a modelului occidental a stat în asumarea fără reticenţe a schimbării şi perfecţionărilor de tot felul. Începând cu primele inovaţii tehnologice ale Evului Mediu, trecând prin marile descoperiri geografice şi prin revoluţia industrială, şi până la actuala globalizare, Occidentul n-a încetat să-şi diversifice propriile structuri şi să-şi accelereze ritmul, împletind interesul şi idealul, speranţa şi disperarea, dispreţul faţă de ceilalţi şi afirmarea demnităţii umane. Din această dinamică şi din aceste contradicţii s-a născut lumea în care trăim.

      „Previziunile pe termen lung sau mediu sunt absolut iluzorii. Nu ştim nimic despre anul 2100. Singura cvasicertitudine e că va fi o lume foarte diferită de cea în care trăim. Tehnologie, mediu, biologie umană, cultură, religie, sociabilitate, mod de viaţă... totul va fi remodelat după criterii noi. Astfel, Occidentul îşi va fi câştigat pariul. Îşi va fi împlinit raţiunea de a fi, misiunea sa istorică: transformarea lumii şi a condiţiei umane. Este imposibil să estimăm rezultatul: ceea ce ne aşteaptă la capătul drumului aparţine marelui mister care învăluie destinul omului.“ (Lucian BOIA)