Dupa atatea abordari, mai mult sau mai putin neprofesioniste, a Revolutiei din 1989, apostol Stan incearca o prima explicare cu toata aparatura specifica stiintei istorice.
Condamnand subiectivismul si unilateralismul tentativelor anterioare, din perspectiva carora nu se putea intelege ansamblul contradictoriu al faptelor, autorul priveste fenomenul foarte de sus si in profunzime, pronuntand concluzii care vor ramane.El considera ca, prin necorelarea tuturor aspectelor, s-a ajuns, nu odata, la confuzii, care au fost intrevazute de multi, daca nu ca miracole, in mod cert ca enigme inexplicabile.