Ion Marculescu este unul dintre putinii artisti care se pot exprima la acelasi remarcabil nivel estetic in mai multe domenii, trecand cu dezinvoltura prin pictura, desen, arta foto-grafica, poezie, gazetarie si roman. De altfel a si debutat in proza in presa timpului, adica prin anii 1960, 1970, apoi s-a dezvaluit ca romancier si editor. Trecerea de la o arta la alta o face aparent fara efort, caci dupa trei, patru carti de proza, lasa impresia ca s-ar fixa in poezie, cu trei volume substantiale prin lirismul aparte, iesit parca din izvorul numit Toparceanu, Urmuz, Marin Sorescu. Liviu Grasoiu, 2015 Sub crusta insemnarilor jurnaliere se supun examinarii radio grafice realitatile si oamenii de azi, Ion Marculescu se amuza el insusi, amuzandu-ne si pe noi, descoperind paradoxuri: aparentele sunt luate drept esente, moravurile sunt intelese ca practici sana toase. El (, ) ne convinge pana la urma ca situatiile de viata din universul mic, din viata cotidiana, sunt situatii existentiale, ca dialogul cu nevasta, cu soacra, cu un prieten, cu o ruda este un dialog esential cu Celalalt. Acad. Mihai Cimpoi, 2015