Traducere si note de Doru Mares Romanul, scris in limba engleza si tradus de autor in franceza, se bucura de o ecranizare de exceptie in 1965, in regia lui Peter Ustinov, cu Sophia Loren, Paul Newman si David Niven in rolurile principale. Poveste de dragoste si fictiune istorica avand un deznodamant dintre cele mai neasteptate, Lady L. este si o satira a aristocratiei victoriene, combinata cu un portret reusit al anarhistilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Iubirea si umorul domina o istorie picanta si cinica, in care farsa si tragedia isi dau mana. O batrana doamna, etalon al aristocratiei victoriene, este inconjurata, la implinirea varstei de optzeci de ani, de intreaga familie. Una dintre marile familii ale Angliei - dupa cum insasi Lady L. o spune: Guvernul de-a dreapta, Biserica la stanga, Banca Angliei si Armata in spatele ei. Cele patru reprezentate, toate, de urmasii acestei femei, care a dat Angliei tot ce avea mai bun. Dar nu intotdeauna trunchiul de pe care sar aschiile este pe atat de nobil pe cat ni l-am putea imagina. Ba chiar s-ar putea dovedi ca nu este nici macar pe atat de englez pe cat s-ar cuveni. Amenintata cu pierderea pavilionului de vara, sanctuarul ei secret, Lady L. este obligata sa-si mute lucrurile cu toata discretia posibila. De aceea apeleaza la prietenul de o viata Sir Percy Rodiner, poetul oficial al Curtii, care va asculta perplex incredibila istorie a femeii pe care o iubeste de peste patruzeci de ani.