Lentoarea este primul roman scris de Milan Kundera direct in franceza. Subiectul lui este de altfel frantuzesc . Cu toate acestea, critica pariziana i-a rezervat o primire mai curand rece. Poate fiindca gratia si virtuozitatea cu care reconstituie, amestecand planurile temporale, un vodevil din secolul al XVIII-lea francez sunt contracarate de sarcasme la adresa intelighentiei pariziene contemporane. Lentoarea este marturia unui spectator consternat, dar nu lipsit de reactie in fata narcisismului gaunos si ridicol al balerinilor (concept inventat de Kundera si susceptibil de a face scoala) de pe scena occidentala a zilelor noastre. Folosindu-se de arma sa dintotdeauna, ironia muscatoare, Kundera demistifica excesele noilor ideologii la moda in Vest, dar si, pentru echilibru, notele false si exploatarea demagogica a meritelor disidentei din Est, intrate deja in istorie. Alergic la orice soi de angajament politic, el nu putea fi mai tandru nici cu varianta pariziana a corectitudinii politice. Cartea sa pare un comentariu la adagiul lui Cioran: Orice ideologie este o cruciada impotriva umorului .